Post datând din 7.10.2007:
Ultima zi a săptămânii. Teoretic una de bunăvoie şi distracţie, nu? Corect. Aşa m-am gândit şi eu cu încă cinci prieteni... Ne-am făcut plan de ieri seară, să mergem la meci la ora 13, după care să bem o bere şi să halim o pizza împreună prin oraş. Zis şi făcut... dar stai. Trăim în România.
Dat fiind că am stat azi-noapte până la 2 cu tGM să punem la punct blogul, ne-am trezit după ora 10, normal. Mă trezesc, mă uit la ceas: 10:20. „Foarte bine” îmi zic. Mă ridic din pat, mă duc glonţ la calculator, şi-l deschid. Intru pe YM, loc de adunare pentru cei cu care urmează să merg la meci. Cum mie YM-ul mi se deschide în 5 minute, primesc mai întâi mesaj pe Hattrick de la Tuddy să „intru pe mess”. Pe mess... gol. Eu şi Tuddy. Atât. tGM încă doarme, normal... doar am stat noaptea târziu. Mai vorbesc una alta cu Tuddy, şi hotărâm să-l trezim pe Ion (tGM) pe la 11 fără ceva. Îl sună Tuddy, şi cu înjurăturile de rigoare ne aflăm toţi pe YM în scurt timp. După alte 20 de minute în care ne-am chinuit să-l facem pe Ion să vină, ne dăm punct de întâlnire la 11:35 la Tuddy, căci ar fi trebuit să prindem autobuzul de fără un sfert ca să prindem loc decent pe stadion.
Zis şi făcut. Ajunşi în staţie (capăt de linie de altfel) la fără un sfert, nici un autobuz în staţie. „Asta e. Tre' să vină unul”, ne zicem. Vine autobuzul. D-ăla nou şi alb ca zăpada. Urcăm frumos în autobuz. Eu cu patru bilete în mână decid să aştept să plece ca pe urmă să-mi fac biletele, să nu am surprize neplăcute (fapt ce s-a dovedit de bun augur). Stăm liniştiţi 2 minute după care mă strigă într-un mod barbar... ghiciţi cine... şoferul autobuzului. („Băietee... vino-n coa'!”) Puţin confuz, mă duc la el, şi îmi arată spre uşa de la şofer, care era închisă. Neştiind la ce se referă, îl întreb ce e... El se înfurie mai tare şi arată disperat spre uşă, că cică s-o împing, că a sărit o siguranţă autobuzului şi nu se mai deschid uşile. (o.O) Îi deschid cu greu uşa, şi mă întorc la prietenii mei în autobuz râzând cu toată gura... Vorbim ce vorbim încă 5... 10... 15 minute, timp în care şoferul + o angajată de la casierie + alt şofer al 35-ului din spate se chinuie să repare problema tehnică. Nu reuşesc, normal. Suntem anunţaţi în scurt timp că autobuzul nu va pleca, şi suntem sfătuiţi să ne urcăm în următorul 17, care tocmai sosea în staţie. Oamenii furioşi (inclusiv noi, că nu mai ajungeam la meci la ora propusă) se mută în următorul autobuz, unde mai stăm 10 minute până plecăm. Vă daţi seama că numai în România se poate strica mecanismul care deschide uşile la un autobuz care nu are juma' de an de funcţionare la activ. Ne zicem „asta e”, şi aşteptăm să ajungem la „Hidro” de unde urma să luăm 22-ul până la stadion.
Ajunşi la Hidro, aşteptăm în staţie cam 15 minute (că deh, e duminică... circulă autobuzele ca maşinile-n Mongolia) cu alţi 30 de inşi care au direcţia „stadionul Tineretului” ca şi noi. Vine 22-ul într-un final... şi... surpriză! Ce să vezi? E full. Nervoşi până la limită, ne hotărâm să trecem prin pasaj strada şi să luăm un taxi până la stadion. Ce ne mai e 3 lei de căciulă după o zi de-asta?! X( Când ieşim de partea opusă a străzii, ne bufneşte un râs diablolic: Autobuzul încă era în staţie, şi oamenii încă se chinuiau să se îmbulzească înăuntru. Fericiţi că am ales taxiul (dar şi supăraţi că nu ne-am gândit mai repede la varianta asta) ne îndreptăm spre stadion, timp în care sună de 2 ori telefonul că „unde sunteţi?!”.
Ajungem în sfârşit la stadion, cu 5 minute înainte de a începe meciul (teoretic trebuia să ajungem cu 30, nu cu 5), cumpărăm bilete şi mergem spre poarta de intrare la tribuna II. o.O. Coadă de 200m :| Controlul hainelor, controlul biletelor... Într-un final fericit, ajungem pe stadion fix când FC Braşov deschidea scorul, dar nu am văzut golul fiindcă ne uitam după prietenii care ne ţineau locurile.
Meciul în sine a fost frumos, exceptând copiii din spatele norstu care ne-au umplut de coji de seminţe... Steagu' a jucat frumos, şi-a creat ocazii destule, iar Nae n-a avut nici azi ce apăra, Chiajna neavând teoretic nici un şut pe spaţiul porţii. Rezultat final 4-0, goluri marcate de Nae Constantin, Paolo Adriano şi Sabrin Sburlea de 2 ori. De atmosferă ce pot să zic, mai faină ca până acum. Galeria a cântat mai mult, tribunele la fel, dar şi-au dat drumul ceva mai târziu. S-au făcut şi câteva din celebrele valuri mexicane, ca pe vremurile în care echipa evolua în „Divizia A” :) Ca faze de ţinut minte n-a fost un meci spectaculos, poate doar disputa dintre Nae şi suporterii Concordiei: La o simulare în careul Braşovului, portarul nostru l-a certat pe cel care a căzut, acest lucru iritând galeria oaspeţilor care l-au înjurat şi l-au fluierat îndelung următoarele 5 minute. Nae, portar adevărat, nu s-a impacientat şi făcea semne de linişte către ei, arătând cu mâna spre tabela de marcaj care indica „FC Braşov 2, Concordia 0”. Ah, mi-am adus aminte. Galeria oaspeţilor. Cea mai numeroasă de până acum, formată din aprox 50 de inşi, dar care erau răsfiraţi pe întreaga peluză. În centrul lor, un om ceva mai plin (ca să nu zic gras) dotat cu tobe, amplificator, fluiere şi tot felul... El era singurul care se auzea de la oaspeţi, exceptând începutul meciului, când au cântat mai toţi 2-3 minute. Dintre frazele care le striga în amplificator către favoriţi sunt de reamintit: „Hai Concordia! Hai copiii!” (la scorul de 2-0 pentru Steagu'), „Bine Bogdane, bravo tată!” (la un duel pierdut de altfel de un jucător al oaspeţilor). Acum că-mi dau drumul mi-au mai venit nişte faze comice în minte. La un atac poziţional ratat de stegari, a urmat o eventuală degajare a unui fundaş al Concordiei. „O eventuală”, da. A luftat cum nu se poate mai urât, acest lucru stârnind râsete din tribunele braşovenilor. :)) La faza imediat următoare, arbitrul se grăbeşte să scoată cartonaşul galben din buzunar, dar acesta îi cade pe jos, din nou publicul aclamând neputinţa lui. Finalul meciului a adus şi „strigătul etapei”, când, cu 1 minut înainte de final, un fan strigă către arbitru să fluiere sfârşitul meciului: „Haidee băă, fluieră dracu' că unii mai tre' să meargă şi la masăă!!”. Acelaşi cântec house din fiecare etapă la început şi cântecele trupei Activ la pauză nu au lipsit nici ele. (m-a mirat însă că nu au băgat „Iarba verde, de acasă” la final :D ) Una peste alta, un meci frumos, care consolidează poziţia de lideri Braşovului. FORZA STEAGU'!
De masa de după meci nu vă povestesc, pentru că nu am ce să relatez... Am mâncat, am băut, am plecat.
Aşadar, asta e ţara noastră, România, într-o duminică ce se vroia a fi liniştită, de relaxare :)
Over and out!
Later edit: Să vă mai încânt cu câteva faze de ieri. În taxi, pe drum spre stadion, şoferul ascultă SUPER FM. Când aud reclama mă gândesc că o fi un radio nou, mai fain... Se termină reclama, începe primul cântec: „Haai haai, danseazăă cu minee / Haai haai măcar cinci minutee” Am rămas tablou... Ion era lângă mine şi am început amândoi să râdem pe furiş, să nu se supere şoferul. Dup-aia am schimbat repede subiectul, că deja râdeam prea tare.
Pe stadion, la un moment dat al meciului, în galeria stegară intră un tânăr de vreo 40 de ani îmbrăcat în albastru cu un steag roş-albastru. În secunda imediat următoare, era înconjurat de 20 de suporteri stegari, care i-au şi aruncat steagul peste stadion. :)
După finalul meciului am decis să nu ne îmbulzim la ieşire ci să mai stăm 5 minute să aşteptăm să se mai golească cât de cât. Eliberându-se, de-abea atunci îţi dai seama câte tone de seminţe se mănâncă la un meci. Munţi întregi la baza fiecărui scaun... munţi pe scaune... munţi peste tot. Ziare rupte la fel, pretutindeni.
No comments:
Post a Comment